Dubla personalitate.

Sufletul meu este gol. A devenit gol de la atatea ganduri fara rost, de la atatea griji, de la atata stres acumulat pentru niste persoane care nu il merita...

Nu sunt o persoana speciala, nu merit un premiu Nobel pentru ca vreau sa-i ajut pe cei din jurul meu, dar faptul ca cei pe care incerc sa-i ajut si sa le fiu aproape nu arata putina compasiune pentru ceea ce fac m-a transformat intr-un om gol.

Adevarul este ca Bucurestiul m-a schimbat: nu mai am nevoile pe care le aveam acasa, nu mai simt nevoia sa ma destainui cu lux de amanunt fiecarei persoane pe care o intalnesc, nu mai incerc disperat sa primesc atentie de la diferite persoane, nu mai incerc sa iubesc.

Pentru ca este inutil. Dragostea exista, cel mai frumos lucru din lume, dar nu intotdeauna visezi la chestii roz si imbratisari. Poate in situatii disperate si pline de singuratate, prin munte iti trec amintiri din vremuri ce au trecut, dar asta e doar un semn de slabiciune.

Blogul asta e degeaba: nu-si mai face efectul, nu da randamentul pe care ar fi trebuit sa il dea. Nu cred ca am vreo chestie aici care sa ajute pe cineva. Este doar o telenovela a vietii mele, doar ca actorii nu sunt spanioli, dar uite ca tot aici scriu, ma destainui.

Sunt doar cateva ganduri la 3 dimineata dupa o zi petrecuta in pat, ganduri irelevante, ganduri incoerente...

Sper ca dimineata ce va veni sa fie splendida si sa nu se intample nimic neobisnuit. (11/11/11)

De 20 ani...

20 de ani...

Nu stiu ce sa spun, dar am cautat pe Google: 20 de ani- varsta critica, 20 de ani - varsta la care nu-ti mai intelegi parinti si ei incep sa nu te mai inteleaga pe tine, 20 de ani - momentul in care iti iei viata in propriile maini.

S-au facut filme despre varsta asta, s-au compus melodii si cred, dar nu sunt sigur, ca s-au scris si carti despre frumoasa varsta de 20 de ani.

Peste cateva ore, se vor face 20 de ani de cand micutul Claudiu a iesit din burtica mamei sale si a inceput sa se gandeasca cum sa cucereasca lumea, dar pe parcursul a 20 de ani si-a cam schimbat planurile pe care le-a avut la nastere.

Gata cu vrajeala!

La 20 de ani trebuie sa fiu matur si ar trebui sa am totul stabilit in ceea ce priveste viitorul meu.

Ei bine, treburile nu prea stau asa si sa recunoastem cateva ore nu ma va ajuta sa le indeplinesc.

Profit de aceasta minunata ocazie si de multitudinea de cititori de care beneficiaza acest blog si as vrea sa fac un mic review al vietii mele: pe plan scolar si extra scolar, am inceput sa ma diferentiez de prin clasa a V-a si am continuat pana in prezent.(acum aceasta diferentiere este cam nula, exact 0); pe plan sentimental am avut urcusurile si coborasurile mele: vreo doua trei relatii mai serioase si alte cateva mai neserioase, am ramas cu cateva sechele, dar sunt inca in viata :D ("cateva sechele" :)) ); pe plan social au existat cateva raze de lumina, dar nu tot timpul. Ceea ce conteaza este ca am acut cativa prieteni pe care pot sa ma bazez.

Cam atat cu viata mea, viitorul imi este incert, dar cum am promis catorva persoane voi face tot posibilul sa imi fac viata frumoasa :D

Nu stiu ce sa cred despre aceasta frumoasa varsta pe care o voi sarbatori maine. 

Sper ca cei cu care mi-am petrecut secunde din viata mea, nu ma vor uita si din cand in cand ma vor saluta.

Sper sa nu ma mai cert cu nimeni din motive absurde si sper ca se vor termina toata copilariile si voi putea fuma o tigara sau voi putea sa beau o bere langa niste oameni din placere si nu din obligatie.

20 de ani, sper ca soarele sa-mi zambeasca de-acum incolo cel putin cat mi-a zambit in astia 20 de ani.

Paradoxul unei veri neintelese

26 Septembrie 2011, Sambata...
Am capul obosit de la cele 2 ore de somn fortat dupa o noapte agitata, plina de griji fara rost si fapte facute anapoda.
Simt un damf de transpiratie si basul subtil al unei melodii de la radio, acompaniat de zumzetul unui grup necunoscut de oameni.
Deschid ochii si imi vad mana care tine fara voia ei o bara din aluminiu.
Printre aburii de somn, am o revelatie: sunt in microbuz! Jalnic.
A venit faimoasa zi a culesului de struguri, fuck !
Nu este important cum a fost, este important ca a venit si pentru mine reprezinta ziua cand vara intra in hibernare, iar toamna este in apogeul puterii sale.
Da, cum spuneam, sfarsitul verii. It sucks 'cause when the season is changing, the soul and the feelings are changing too.
Vara asta ?! Vara asta a fost arhiplina, de fapt a fost un maraton sau o competitie intre bine si rau. Partile bune au surclasat partile rele, cele rele le-au surclasat pe cele bune. Rezultatul ?!  Statistic si sincer, vara s-a inrosit de fel de fel de intamplari rele. Partea mea optimista ma indruma sa spun ca a fost foarte bine. Doar Dumnezeu stie.
Vara s-a terminat si eu am ramas cu cateva lucruri:
M-am maturizat emotional, nu complet, dar evenimentele traite, m-au determinat.
Am legat prietenii, le-am strans, le-am rupt, le-am lipit cu picatura, le-am rupt iar, but who's counting; mi-am revazut multi din vechii mei prieteni, am reusit sa-i inteleg si sa invat ceva de la ei; m-am inscris la facultate, desi m-am chinuit; am fost in Italia, m-am scarbit de Italia; si alte multe evenimente de nici nu mi le aduc aminte.
Am invatat ce este Indiferenta, cum o simti pe pielea ta si cum o aplici.
Mi-am dat seama ca sunt multi oameni pe care i-am ignorat, dar ei inca tineau in cap o farama din mine si foarte putini au privit indignati nebagarea in seama din partea mea.
Mi-am dat seama cum e sa oferi, sa te zbati pentru a ajuta, dar binevointa ta sa se intoarca cu 350 km/h si sa te loveasca in cap. Mi-am dat seama ca iubirea trebuie sa fie scopul primordial in viata, dar nu trebuie sa-i dai prea multa importanta, de aceea trebuie sa ma schimb, pentru ca putini sunt cei care vor cu adevarat iubire!
Am aflat ca Vrancea e plina de locuri frumoase, locuri unice, locuri la care vrei sa te intorci.
Vara a fost un paradox. Am vrut sa ajut, am vrut sa-mi tatuez amintiri frumoase pe suflet, am vrut sa scriu pe creier motivul reintoarcerii, am vrut totul, numai ca fost indeplinit partial. Bittersweet.
Vara asta ma convins ca aici am radacinile, ca aici o sa ma intorc, ca aici o sa iubesc, ca aici o sa traiesc, ca aici o sa mor.
Scriu ultimele cuvinte fara sa ma uit la telefon, privirea fiindu-mi absorbita de valul de oboseala acumult. Trag ultimul fum, vantul incepe sa bata si inchid ochii.
Vara s-a terminat, a inceput viata.

Viata manifest spre simplitate

O tigara in mana, tu te uiti la ea si te gandesti cum din nimic a crescut un suflet.
Te uiti spre cer si speri ca ce se intampla la 30 de centimetri de ochii tai este Dumnezeu care incearca sa glumeasca abstractizand si absurdizand realitatea pe care tu incerci sa o respingi.
Sunt momente in viata in care iei o pauza, un burete divin iti soarbe grijile si stresul. In acel moment te uiti in gol, nu te gandesti la nimic. Pupilele ti se dilateaza si simti, cum de la extremitatile ochilor, o boala neagra ti-i cuprinde lasandu-te orb...
Orb de nesiguranta...
Viata ti-a devenit un nod gordian. Imediat te pierzi, dar ai un deja-vu. Nu e prima data cand simti singuratatea intr-un ocean de oameni...
Iti revii, dar telefonul incepe sa sune si oamenii incep sa vorbeasca.
Tragi de fiecare muschi din corp, tragi de fiecare neuron din creier, incerci sa-ti imbratisezi oranduiala divina.
Apare intrebarea: de ce este asa complicat? Si o treci prin toate filtrele filozofice si psihologice posibile.
Mai ai putina tarie si cu un curaj amortit te consolezi: asa trebuie sa fie, dar sigur va fi mai bine pe viitor...
Te imbarbatezi si timid spui ca esti mai bun decat altii.
Cu ochii pierduti, involuntar, te gandesti cum era fara bani, fara apetitul lucrurilor de oameni mari. Unde este batul cu care te jucai, unde este cainele care te speria, unde este casa bunicilor...
Iti zdrobesti creierii si-ti dai seama ca este ciclul vietii sa ne complicam in simplitatea lumii.
Un copil, asta ai fost. Un copil neimportant in lume, dar lumea insemna totul pentru tine.
Te trezesti, inima se grabeste sa se intoarca la acel copil, dar este o incercare fara rost...
Ai crescut, e o boala pentru tine. Neacceptarea realitatii este un laitmotiv al vietii tale.
Era mai simplu cand erai copil si ce te inroseste de nervi este ca acum copii nu vad placerea in lucrurile ce ar trebui sa apartina copilariei...
Mergi mai departe, trebuie !

Tata

Pentru fiecare baiat tatal este un zeu pentru ca involuntar de cand suntem mici vedem in el cel mai puternic, inteligent si capabil sa ne ajute om.


In calitatea de baiat, tatal este exemplul de urmat pentru fiecare lucru pe care il facem in viata.


De obicei, avem tendinta de a urma aceiasi meserie pe care o face si el, tata ne invata cum sa ne barbierim, tata ne invata sa batem un cui, tata are acea discutie pentru vremurile ce vor urma, si, believe it or not, cei care au tatal foarte aproape sunt mai puternici emotional.


In general, tati sunt mandri de fii lor daca stiu sa conduca sau daca prietena lor este hot.


Lucrurile au cam degenerat de cand cu calculatorul si globalizarea. Motivul: familiile s-au raspandit teritorial si copiii au invatat sa creasca singuri.


Asta confera unui individ de sex masculin la o varsta frageda un anumit grad de independenta, dar maturizarea de la varsta frageda lasa urme adanci in suflet si consecintele se vad in viitor...


Este un lucru trist, cel putin pentru mine...


Tatal meu este cel mai tare om din lume si ii multumesc Lui Dumnezeu ca ii seman, catusi de putin.
Tatal meu e tipul familistului convins, care si-ar da viata pentru familia lui.
Cand eram mai mic stiam ca pot face orice pentru ca tata era langa mine.


Vremurile s-au schimbat si l-au schimbat si pe el...
Faptul ca s-a dus in Italia l-a facut alt om si eu 8 ani am crescut fara el.


Incerc din tot sufletul sa las toate suferinetele cauzate de lipsa lui in urma, desi nu pot, dar o sa reusesc pentru ca e tatal meu si altul nu mai am...


Scriu chestiile astea pentru ca el o sa plece maine si ma doare pentru ca l-am facut sa se supere pe mine dintr-un motiv absurd. Ma doare pentru ca stiu ca acolo e singur si suparat nu as vrea sa fie, mai ales din cauza mea...


Daca vreodata veti uita de tatal vostru, va va fi dor de el sau veti fi nesiguri ca il iubiti, ascultati melodia Tata de la Timpuri Noi si dupa uitati-va la episodul cu tata din Life with Louie.


Tata, te iubesc... 

Kill

Se pare ca am uitat sa iubesc, deoarece am iubit prea mult...

E ciudat, pentru ca eu tot timpul gasesc o solutia de a nu sta in apa rece a unui sentiment pentru simplu fapt ca ma degradez in interior si acel interior nu prea mai are cum sa se degradeze pentru ca au ramas doar sentimentele de empatie pentru prieteni, iubirea pentru parinti si sora si gandul ca cuiva chiar parea rau daca n-as exista, chiar daca nu m-ar cunoaste nici din vedere.

In ultimii doi ani nu pot sa-mi detasez sentimentele, sa le las in urma, sentimentele fata de o persoana ce este imposibil sa o iubesc acum, nu reusesc si asta o sa ma distruga.

Imi trebuie o pauza, una fara sa mai stiu ce este in jurul meu...

Dar se pare ca este adevarat ce se spune despre uitarea unei persoane atata timp cat esti langa ea. Chiar nu poti si e sfasietor...

Povestea mea e complicata si nimeni nu ar intelege-o, dar in acelasi timp au trecut prin ce am trecut si eu...

Un sfat pe care il dau tot timpul, dar niciodata nu-l urmez : Deschidete fata de perosana in care ai incredere pentru ca te va intelege.  Eu nu am urmat niciodata acest sfat pentru simplu fapt ca am fost atent la orice vorba zisa de o persoana care mi s-a destainuit si subconstientul meu nu m-a lasat sa vorbesc pentru simplu fapt ca as putea sa fac aceleasi greseli. E gresit, dar nimeni nu a reusit sa ma faca sa-i spun tot ce este pe sufletul meu si nu va fi nimeni in stare sa ma faca...

Scopul acestui post cred ca este betia, pentru ca, sub influenta alcoolului, esti sincer si sentimentele tale sunt amplificate si daca sunt sufletul omenesc nu poate indura foarte multe suferinte, asa suntem noi oamenii....

Sper ca persoana de care am vorbit aici sa se prinda, desi de foecare data cand am scris ceva legat de aceasta persoana nu a avut niciun efect...

Sper sa nu citeasca nimeni asta pentru ca este un act de slabiciune si caracterul meu nu imi permite sa fiu slab(paradox, stiu)...

Lucrul comic este ca de fiecare cand incerc sa scriu acest sentiment de incertitudine, tristete, disperare sau,chiar, obsesie, trebuie sa omit ceva, dar asa va ramane intotdeauna, un ciot...

Parinti si copii

Sunt scarbit cat de mult a degenerat aceasta relatie de iubire data de insusi Dumnezeu...
De ce un baiat nu poate sa isi petreaca un anumit timp din zi cu tatal sau, de ce o fata nu vrea ca mama ei sa ii fie cel mai bun prieten si confident, de ce parintii nu au grija la ce spun si ce fac sa nu-si influenteze copii, de ce fiilor/fiicelor nu isi mai ajuta parintii, de ce?...
Perfectiunea in aceasta relatie este atunci cand fiul vede un idol in tatal sau, un indrumator, dar un prieten in acelasi timp. Perfectiunea este atunci cand fiica se duce si povesteste mamei ei despre un potential/ actual prieten, despre cum va fi la primul act sexual sau pur si simplu sa stea, sa vorbeasca si sa iasa in oras impreuna...
Lumea asta a stricat tot. S-a transformat intr-o bariera intre copii si parinti si asta nu este in niciun fel bine...
O maturizare prematura a unui copil are consecinta majore asupra unui copil...
Si cand se cauta o solutie de reanimare apare lipsa interesului, diferenta dintre mentalitati si toate cele, in final relatia amanandu-si un curs mai bun pana in momentul in care ambele parti isi dau seama ca mai e putin timp care poate fi petrecut impreuna si poate fi prea tarziu, ipotetic vorbind...
Exemplul personal:
Tatal meu a plecat cand treceam clasa a 5-a in Italia si se tot plimba pe acolo de atuncidin cauza unei ambitii oarbe de a construi ceva cu mainile lui...
M-a influentat foarte mult deoarece am crescut mai mult fara parinti deoarece si mama a fost victima colaterala, plecand din cand in cand acolo...
Imi pare nespus de rau ca m-am maturizat in gandire prea repede, mi-am format caracterul gresit si am pierdut o parte din dragostea fata de parinti...
Unde iti este tatal sa te invete sa te barbieresti sau unde e tatal tau atunci cand inveti sa conduci sau unde iti e tatal sa inveti sa bei sau sa bati un cui...
Lucruri mici, dar care te formeaza mai bine decat atunci cand te formezi de unul singur...
Cu mama ma inteleg bine, nu prea ma intelege, dar nici nu vrea. De ea sunt mai apropiata pentru ca fost langa mine, dar sunt niste lipsuri pe aici pe acolo.
As fi ipocrit daca as spune o relatie perfecta, dar ma enerveaza ca parca nu se apropie...
Ma oftic ca nu imi gasesc puterea sa vorbesc cu ai mei adevaratele probleme din viata, poate mi-ar gasi o solutie viabila, dar cred ca este un compromis cu care voi trai toata viata si sper ca voi construi casa cu tata si cu mama sa petrec mai mult timp...
Nu stiu daca va regasiti in situatia mea si nu vreau sa va regasiti, dar pentru mine este subiect foarte delicat...
Mama, Tata, va iubesc!...

'A lot like love'

Am terminat filmul 'A lot like love' avand ca protagonist pe Ashton Kuthcer si mi-am dat seama ca sunt filme despre iubire si filme care te invata sa iubesti, iar filmul mi-a oferit inca o speranta.

E genial, perfect, fara greseli, un film mai vechi, dar  foarte bun.

Nu am cuvinte sa exprim cat m-a binedispus filmul: este despre speranta, despre iubire si despre optimism. E sublim.

Un film care trebuie vazut.

`

Aaa... pai am venit acasa. Am o sticla de cola. ma simt bine. am terminat liceul. chiulesc diseara de la preg si ma dezdrabalez.


In momentul in care ma gandeam cum sa-mi imbunatatesc blogu mi-am dat seama de ceva :-?
Fratilor am uitat complet cum e sentimentul de mahnire atunci cand ma gandesc la ea, adica i-am citit blogu si i-am vazut pozele, impresionant, dar sunt 2 lucruri la care se pricepe mai bine (looks and creativity), deci nu mai sunt asa de surprins.


Nu mai am sentimentul ala in varful pieptului, nu ma mai culc cu ea in gand, GATA ! si ma bucur ca este asa.


O sa modific blogul, vreau sa-l infrumusetez, poate o sa-l sterg, poate il pun pe alt portal, poate il las asa, nu stiu.


:))


o iubesc pe mama.

Prietenii mei ?! Cei mai tari oameni din lume...

(poza nu are nicio relevanta cu continutul, dar mi s-a parut potrivita :)>-)

           O sintagma des intalnita pe net si in conversatiile de zi cu zi, dar eu cred acest lucru cu adevarat si vreau sa explic si de ce este adevarata si in cazul meu.

           Dintotdeauna am incercat si vreau sa cred ca sunt o persoana sociala si sociabila si cred ca este o calitate foarte importanta de-a mea.In astia aproximativ 20 de ani de cand fac umbra pamantului am avut norocul sa ma lipesc de oameni extraordinari care pot sa-mi fie prieteni in adevaratul sens al cuvantului si vreau sa le multumesc pe aceasta cale.

           Prietenii mei:

Bobo - Croitoru Bogdan Constantin - ne stim de vreo 2-3 ani si nu inceteaza sa ma uimesca cat poate sa faca pentru un prieten, este o persoana extraordinara si si un prieten cu capacitate de sacrificiu iesita din comun. Uneori chiar ma simt vinovat ca nu pot face mai mult/e pentru el. Avem aceleasi ganduri/ perspective si sper sa ramanem prieteni cat mai mult timp. Ca incheiere vreau sa subliniez faptul ca nu ne-am certat niciodata ! Am incheiat pledoaria :))

Zuchy - Farcas Andrada - este un caz special, eu chiar am tinut mortis sa ii fiu prieten si sa invat sa o apreciez pentru ce este. Mi-am dat seama ca are foarte multe de oferit si potentialul ei este urias, dar nu prea stie sa-l foloseasca. Sper sa ma ajute Dumnezeu sa o ajut pentru ca am ajuns sa tin foarte mult la ea si mi s-ar opri inima daca ar pati ceva. Mi-a fost si imi este o prietena foarte buna si chiar vreau sa o ajut pentru ca este a mea si o iubesc :X

Ani si Lenuta - Negry si Elena - doua colege de liceu foarte diferite, dar ele vin la pachet. Amandoua mi-au fost alaturi in anii de liceu si sper ca le-am fost si eu, doua fete de care m-am atasat si stiu ca atunci cand nu am ce face sau cand am nevoie de ajutor la ele il gasesc. Sunt 2 firi putin mai dificile (de aici si caracter de pachet), dar am ajuns sa le cunosc si sa le am in suflet. Va multumesc !

Lucian - Branzei Lucian George - frati de cartier, frati de bautura, frati de suferinta... Traim sub stindardul aceluiasi cartier si potrivirea de caractere ne-a facut doi prieteni foarte buni. Beside the ups and downs of our frienship, I will always consider him my bro and I will be always ready to help him. Ne leaga  foarte multe amintiri, lucruri ce nu pot fi recreate sau create cu alta persoana. E unic si intotdeauna va fi prietenul meu.

JJ - George Sterpu Alexandru - prieten foarte vechi, de pe vremea cand ne jucam cu betele si ne credeam in samurai jack sau cand ne jucam ascunsa in fata blocului. A fost intotdeauna si va fi pana in vecie prietenul meu bun care ma enerveaza cu toanele sau delasarea lui, dar am invatat sa traiesc cu defectele lui si stiu ca in el ma vad pe mine. 

Marius de la Craiova - Marius Olteanu - nu am apucat sa petrec foarte mult timp cu el, dar intr-o saptamana am vazut cat de multe avem in comun, atat fizic, cat si mintal. Sunt foarte norocos ca l-am intalnit si sper ca peste ani voi bea vreo cateva bericioaice si vom depana amintiri. Respect bro!

Carla - Fotea Carla Gabriela - Cred ca este prima mea buna prietena, eram foarte apropiati in generala si imi pare rau ca nu am pastrat aceasta legatura. Ne impartaseam toate lucrurile si chiar ma ajuta sa ma adun si sa merg mai departe si eu am incercat sa o ajut cum puteam, nu stiu cat mi-a reusit, dar sunt recunoscator ca mi-a fost prietena.

Narcis - Rizea Narcis - numele spune totul si aparitia in aceasta enumerare este surprinzatoare. Nu este un prieten foarte bun, desi cred ca s-ar descurca pe acest post. El mi-a ramas in minte ca omul foarte ambitios, o ambitie ce stimuleaza spiritul creativ, un om de o cultura nemarginita si aptitudini nenumarate, poate nu credeti asta, dar eu stiu sigur acest lucru.

Cocoloj si Nick - Domnul Oltianu Adrian si Domnul Niculau Andrei Stefan - cu ei cred ca ma potrivesc atunci cand vine vorba de dezdebalare, dar eu sunt recunoscator ca am picat in clasa cu ei doi si am avut doi prieteni in liceu cu care pot sa-mi creez amintiri sa le spun copiilor sa nu zica ca am fost un tocialar. Amandoi sunt tari si sper sa ii am alaturi la facultate, nu imi va ajuta viitorul foarte mult, dar stiu ca ma voi simti bine in compania lor.

Mada - Trusca Sandra Madalina - Am pus-o ultima deoarece ea acum mi-a devenit doar prietena. Sunt multe amintiri, dar ca prietena stiu ca poate sa-ti fie aproape si mai gaseste din cand in cand sfatul potrivit. O tipa desteapta, incredibil de frumoasa si atat.

          Ii multumesc Lui Dumnezeu ca a infaptuit legarea acestor prietenii si toata viata mea o sa pomenesc aceste persoane, chiar daca nu o s-o arat, fiecare are un sertar in inima mea si o sa il deschid de fiecare data cand o sa imi fie dor. 

          Va multumesc ca ma acceptati si va iubesc.

Un suflet gol, de tine plin...

M-a apucat o melancolie cumplita ascultand Tell me everything si In urma ta, o melancolie inexplicabil de patrunzatoare...


Momentan sunt o leguma.Daca imi tai o mana cred ca nu as simti, sa nu mai zic de observat...


Daca ar interesa pe cineva, ma simt mult mai bine ;;) Am observat ca persoanele care stiu de blogul asta, nu il prea citesc si asta e foarte bine :> cred ca daca mi-as pune o poza cu **** mea cred ca  nu ar vedea-o nimeni.


Astazi a venit in vizita niste prieteni de la Constanta, vizita ocazionata de Targul Regional Viitor-National al Firmelor de Exercitiu de la Colegiul Economic "Mihail Kogalniceanu" Focsani (este mai amzant spus decat citit :)) ), si, nici bine veniti, m-au asaltat cu replica : "Tu esti vestitul Claudiu?:O" si ziua a continuat cu descrieri amanuntite si pozitive la propria-mi adresa :"> din partea profei lor(nu ma laud, asa s-a intamplat;Bobo poveste de muscle car :)) )


Titlul spune "Un suflet gol, de tine plin..." se refera implicit la ea. Cum sa te mai chinui sa faci ceva cand stii ca rezultatul, fie pozitiv, fie negativ, nu il poti impartasi cu acea persoana care se bucura alaturi de tine, chiar daca nu ii pasa sau are altceva mai bun de facut...


De ce zilele mele se termina cu un oftat crunt si lung? pentru ca nu mai poti vorbi la telefon sa-i spui ca te plictisesti si sa vorbiti chestii fara rost juma de ceas si la final sa spui : "Vorbim.Te iubesc."


Inainte cand vroiam sa ma pun sa fac ceva serios, vorbeam sau ma certam cu ea si imediat imi venea cheful de munca, acum nu mai are rost...


De ce nu pot sa am si eu o relatie cu o fata, o relatie normala cu poze pe fb si saruturi in fata lumii? De ce nu m-am putut atasa de nimeni de atunci? De ce in fiecare fata trebuie s-o caut si sa n-o gasesc?...


De ce atunci cand suna telefonul si vezi ca suna ea astepti sa te incurajeze si sa iti zica ceva de bine, stii tu, ca inainte, dar conversatia e umpluta cu lucruri fara rost care inainte pareau comice, dar acum sunt lucruri care iti scad moralul si speri ca un cuvant sa vina ca o fascicul de lumina intr-un suflet intunecat de regret si griji mult prea multe...


de ce?...


[Legatura dintre titlu si antet, daca nu se observa, este incapacitatea de impartasire a unui lucru bun cu persoana iubita :) ]

Eleventh grade - Year of my life

Se spune ca anul 3 de liceu, clasa a XI-a este anul din liceu fara griji si asa este.


Acomodarea in liceu este completa, deja iti faci cunoscut numele si,concomitent, iti faci legaturile cu colegii, profesorii te cunosc si tu ii cunosti pe ei, cunosti liceul si, facand abstractie ca sunt clasa a XII-a, nu ai bacul sau alt gen de testare pentru a continua.
Intr-a unspea te doare la vasile de ce se poate intampla ca sigur poti remedia aproape orice.


Acum povestea mea:
Am inceput ca orice licean cu note mici, mistouri si ochii dupa fetele bune:>
Dar ambitia mi-a zis ca trebuie sa fiu cel mai bun si am actionat.
M-am bagat in tot felul de proiecte si am participat la tot felul de concursuri si , incredibil,dar adevarat, mi-au iesit toate :d .


Am stabilit premiere in liceu, si anume: 
1. Am reusit sa obtin locul I la Olimpiada Interdisciplinara de Stiinte Economice- 6 materii foarte stufoase, dar cu putin noroc si sudoare pe frunte am reusit ! :"> (scuzati-ma daca am parut egocentric :-")
2. Am reusit sa obtin locul I la Concursul de planuri de afaceri "Bussiness Plan"- am impartit lauri cu Narcis, dar tot se pune :))
Am mai fost cateva premii, care au adus renume liceului, dar nu vreau sa le mentionez pentru ca nu le consider importante.


Prin lucrurile spuse mai sus NU AM VRUT SA MA LAUD, ci am vrut sa arat ca poti reusi daca iti doresti ceva cu adevarat si vreau sa fie un mesaj cu caracter obligatoriu pentru voi deoarece stiu , ca intr-o masura sau alta, va lipseste ambitia pe undeva si vreau sa va arat ca se poate si daca nu reusiti sa fiti siguri ca eu o sa va ajut cum pot.
A fost de vis anul, multe absente motivate, bani si o poveste de iubire la mijloc(si nu, nu e Mada>:p).


Daca as putea sa ma intorc cred ca as face de 10 ori mai multe chestii si nu as sta un moment sa ma relaxez pentru ca este un an cu multe oportunitati.


Si uite asa am scris si primul meu post optimist :)) va iubesc.

Twelfth grade - Road to Autodestruction

Trebuie sa recunosc clasa a XII-a a inceput plina de sperante, planuri si oportunitati, organizarea balului bobocilor si alte chestii de genul acesta.


Dar oranduiala de acasa nu e aceiasi cu cea din targ si anul a luat o intorsatura ciudata :-??
Privind per ansamblu pana acum a fost bine, surprizator de bine...


Am organizat si prezentat un bal bun (nu ma laud, mi-am ascultat criticii :d), colectivul clasei noastre a reusit sa fie mai unit (multe multumiri si inimioare doamnei giurgea :x), personal am reusit sa consolidez niste relatii de prietenie ce trebuiau consolidate de mult si putin cu putin am reusit sa-mi asum o minuscula parte din materia pentru bac (da las ca merge :)) )


Dupa o  parte buna, cred ca trebuie sa urmeze si o parte prosta.Zic nu! Am avut multe dezamagiri in acest an, dar cred ca partile bune merita sa claseze clasa a12a ca fiind un ideal :d


Buna, sunt Ulfi si recunosc ca nu ma ocup indeajuns de mult de chestiile ce nu le poti cumpara cu Mastercard :))

Love & Blood, part 3

Believe it or not, this was my inspiration for the end of my story!


Nu stiu cat de atragator a fost inceputul, dar HEY! eu spun povestea aici :))


Gata.


In postul asta voi vorbi de ultima etapa a relatiei mele cu Mada.
Totul a mers bine vreo 2 ani, relativ bine, adica aveam un prieten foarte bun care era aproape tot timpul disponibil sa pot vorbi cu el, dar partea prosta ramanand chestia cu distanta...


Daca mergea bine, cand vorbeam ne promiteam diferite chestii, visam, fabulam si ne amageam.


Si acum cred ca ar fi timpul sa vina si chestia aia care seaca fantanile si innoreaza cerul :))


Ea a cunoscut un tip si mno eu am presupus ca face cum fac eu (asta nu e imp :)) ) si nu am bagat foarte mult in seama chestia asta, avand incrdere in ea, dar la un moment dat parca simteam ca nu mai vorbim, chiar daca vorbeam din an in paste, simteam ca trecuse o vesnicie...
Si cam atunci am aflat ca ea si-a incalcat niste promisiuni(scuza-ma ca iti scot ochii) si eu nu am primit chestia asta foarte bine, chiar foarte naspa :-s


M-am enervat, cum sa nu te enervezi, da faza a fost ca nu ma puteam opri cand ma gandeam la asta eram ca tipul ala in Wanted, numai ca eu nu aveam nu stiu ce talent, eram doar nervos.


Si am continuat, certuri la telefon, am vorbit cu ea atat de urat cum n-am vorbit cu altcineva, cum prindeam ocazia sa vorbesc cu ea, ma certam si ii ziceam ca nu o s-o mai sun si ma abtineam si ma enervam iar,profitam de orice ocazie sa  imi inec amarul si mult altele...


Dar dupa o vreme parca imi gasisem linistea... nu mai eram asa de furios si dorul se micsorase, trecerea timpului isi facea efectul si eu ma simteam din ce in ce mai bine :D


Adevarul este ca a fost cea mai frumoasa si cea mai urata experienta a mea si vreau sa spun ca acum ma simt mult mai bine ca am scris-o, acum chiar ca pot sa ma desprind de ea cu totul...

Love & Blood, part 2

Cand am ajuns in gara la focsani stiam ca nu mai era cale de intoarcere...
A urmat cea mai neagra perioada a vietii mele: saptamani nedormit, nemancat, pur si simplu nu imi gaseam locul, eram foarte suparat pe viata si au fost momente cand ma gandeam la gesturi extreme de a curma suferinta...

Trecand mai departe, ne sunam si ne promiteam iubirea, cautand diferite cai de a ne intlalni-o cautare disperata de a ne apropia unul de altul...
Nu am gasit-o dar ma incanta gandul ca mi-am gasit perechea...

In vara respectiva am plecat la mare sa o vad. Am vazut-o pentru cateva ore, dar am fost mult prea obosit sa ma bucur. 2 zile care s-au terminat la fel de repede cum au inceput: doua zile de oboseala intensa, regret si neputinta. A fost bine ca am revazut-o dar mi-as fi dorit sa stau mai mult cu ea...

Timp de trei ani am fost unul pentru celalalt si faceam tot ce imi statea in putere sa imi taie calea : am fost la olimpiade si concursuri cu speranta ca o voi intalni-degeaba; am incercat sa ii conving pe ai mei sa ma lase- degeaba...

O data am convins-o pe mama sa ma lase. Se anunta 3 zile mari: numai eu cu ea intr-un apartament!
Dar m-a oprit viza de pe carnetul de elev! Dumnezeu pur si simplu nu a vrut sa ne intalnim...
5 ore am stat nemiscat si am privit in gol... Lumea se misca in jurul meu, dar eu nu avem energia sa ma misc...
Am acest timp am avut prietene si chiar am incercat sa o casesc in ele - degeaba !
Am reusit sa gasesc un ragaz de liniste si un echilibru emotional atunci cand am invatat pentru olimpiada cu pretul racirii relatiei noastre...
A fost o perioada buna, dar cu gust de amaraciune...

Love & Blood, part 1

Locatie: Muncel
Data: 2008
Am plecat din Focsani pentru a participa la concursul national pe teme ecologice Muncel. Am plecat cu colega mea si tatal ei. Am burdusit masina de materiale datorita obsesiei doamnei valcu de impopotona cat mai mult standul si de a oferi o prezentare cat mai stridenta oral dar si vizual.
Eu eram foarte incantat deoarece era prima mea sansa de a dovedi ca sunt un om destept si un elev cat se poate de bun.colega mea se ocupa de prezentare si eu de domeniul tehnic.
Cu chiu cu vai am ajuns si vroiam sa imi fac cat mai multi prieteni pt ca era prima mea tabara si pentru ca vroiam sa aflu cat mai multe despre concurenta.
Ne-am instalat si am inceput sa ne pregatim pentru concurs: eu amenajand standul si pregatind prezentare ppt si colega mea repetand.

Intr-un final am terminat si am zis sa merg sa arunc la cos. Eram printre singurii care jucam baschet, restul fiind pasionati de fotbal.Dezamagit de panou si teren, ma axam doar pe un joc simplu. Cu cat jucam mai mult cu cat lumea incepea sa vina sa arunce si ei, dar egoul meu nu era hranit deoarece veneau numai baieti...
Dupa un timp m-am trezit iar singur si a venit o fata langa mine care incerca sa se bage sa se joace cu mine. Eu concentrat pe minge nu eram foarte atent la ea, dar a urmat intrebarea : Ma inveti si pe mine sa arunc la cos? Increzator, am invatat-o fara a sti ca ce am facut reprezenta incipitul unui lucru foarte important.
Am aruncat la cos amandoi si nu pot uita manifestarea ei atunci cand a reusit sa dea un cos 8->. Se facea seara si ne indreptam spre camere dar ne-am reciproc ca ne vom vedea in seara urmatoare. Sufletul meu era cuprins de un sentiment de incertitudine, dar un sentiment  de bine, unul nemaisimtit niciodata.

Seara am iesit si i-am vazut pe toti adunati la o banca. M-am dus si am inceput sa imi fac prieteni. Am ras de accente si de sintagme regionale(vrei sa ne-o tragem in scrangiob? :)) ) si am auzit povesti de la oameni care credeam ca nu i-as intalni niciodata.
Raul un baiat din Hunedoara a propus sa ne jucam. Am jucat Strazi si alei, Mersul piticului sau Ascunsa.
[facand o paranteza: pe ea o chema madalina si era din Alba Iulia si era si ea prezenta in acel grup, daca nu v-ati prins pana acum :d ]
Am inceput sa ne jucam ascunsea si ziceam ca asta e sansa mea sa o sarut. Totul s-a intamplat irational: ne jucam, dar ochii o cautau numai pe ea; vreo doua jocuri s-au desfasurat numai asa, dar la un moment dat am vazut-o ascunzandu-se dupa un copac si m-am dus la ea si s-a intamplat minunea \:d/, restul nu mai am ce sa mai zic pentru ca nu mi-l mai amintesc din motive evidente :d
Am petrecut foarte mult timp impreuna si ma simteam ca intr-un basm. Eram facuti unul pentru celalalt, amandoi eram foarte fericiti.

Ea a venit in tabara doar pentru distractie si intr-una din seri am decupat fluturasi si ne-am stors creierii pentru a face un stand cat mai prezentabil.
Am fost la Iasi impreuna, am mancat pate intins cu degetul, ne-am incurajat la prezentari si ne-am distrat foarte mult.
Dupa premiere a urmat petrecerea,ultima...
Sufletul imi era despartit in doua sentimente antitetice: iubire si mahnire. Am scris mesaje pe tricouri, am dansat, am glumit, ne-am sarutat pana am ramas fara saliva, dar noaptea trebuia sa se termine si pe amandoi ne-a cuprins tristetea...
Cu cat incercam sa ma incurajez si sa o incurajez, timpul se scurgea si inevitabilul urma sa se intample...
La un moment dat am urcat la mine in camera sa imi impachetez si ea a venit sa imi dea tricoul care i-l imprumutasem...
Nu pot descrie carambolul de sentimente ce erau in mine cand stateam si ma gandeam ca voi pleca si niciodata nu o voi mai vedea...
Asteptam autocarul si toti au venit sa ne luam ramas bun. Ea a incercat sa se imbarbateze, dar a izbucnit in plans si nu gaseam nicio gluma inteligenta pentru ai smulge un zambet am urcat in autocar si ii vedeam chipul plangand si ma intrebam : de ce doamne trebuie sa plecam?...

Gara

       Multi au auzit de gara, unii o cunosc mai bine decat altii, pot intelege si de ce, e o gara cu renume international, poate cea mai frumoasa din Romania si inca nu este terminata...


Eu ?! 
Am avut oportunitatea sa o cunoasc mai bine ca majoritatea :d


De ce? 
Pentru aici mi-am imbogatit arsenalul de amintiri cu unele dintre cele mai frumoase: aici mi-am petrecut verile, am iubit (fete, dar si prieteni), mi-am plans amarul langa tigari aprinse, ochii deschisi ai cerului si grija prietenilor, aici am invatat cum sa ma port, cum sa vorbesc, dar si cum sa gandesc, aici am trait clipe de nostalgie si sentimentul de apartenenta la ceva/cineva.


Nu pot povesti ce am facut aici, poate o voi face mai tarziu, dar locul acesta este refugiul meu de la tot si stiu ca nu este numai cazul meu.


As putea compara-o cu hanul ancutei,(aparent sa aratam ca am invatat pentru bac :-@) locul de adunare a lumii in care se spun povesti pentru a se strange legaturile umane.


Pentru mine locul este perfect si cred k se claseaza pe primul loc cand vine vorba de regrete ale parasirii orasului natal.


Chiar o sa-mi fie dor sa pierd timpul aici si stiu ca un loc ca acesta nu mai exista nicaieri in lume...

Untitled

Nu stiu daca este o prima postare sau 'first post' potrivit, dar nu sunt familiarizat cu "viata de blog" si chiar nu stiu daca imi place ea.
Numele post-ului nu este important.


SUNT DISTRUS! - este o sintagma ce imi caracterizeaza viata de un an incoace.


Nu stiu care parte sa incep da se aplica de la viata sentimentala la viata sociala si pana la scoala.


In primu rand, viata sentimentala este foarte prosta mai ales de cateva luni deoarece m-am impacat si m-am certat cu o fata care este speciala pentru mine de vreo 4 ani incoace( asta o sa detaliez in alt post :) ), m-am cam indragostit de cine nu trebuie, esecul lasandu-si amprenta si nu am mai avut o relatie serioasa de cam multisor.


Viata sociala, alt capitol care m-a demoralizat si m-a facut sa nu dorm, sa consum multi nervi si energie deoarece  am fost implicat in niste proiecte de pe urma carora speram sa raman cu radacini mai puternice, ceea ce s-a dovedit mai tarziu eronat.


Scoala: pot sa caracterizez clasa a XII-a ca mai mult m-am ferit de ea decat sa stau linistit la ore sa iau notite si alte alea.Am incercat sa scot din anul acesta foarte multe si nu mi-au reusit mare parte din cauza unor mentalitati gresite sau corecte.Am probleme la matematica (cum au multi :)) ), la romana( majoritatea ) si probleme cu absentele, problema ce vreau sa cred ca e "arhiintalnita" mai la toti liceeni.


Anul trecut, cand am dat cu capu de aceleasi probleme intalnite mai sus, am gasit solutii la toate, dar acum nu stiu cum sa fac sa imi revin.Pur si simplu sunt in aer si nu este nimeni sau nimic sa ma aduca jos.


Cred ca atat a fost pentru primul meu post :D si sper ca a fost ok.