Paradoxul unei veri neintelese

26 Septembrie 2011, Sambata...
Am capul obosit de la cele 2 ore de somn fortat dupa o noapte agitata, plina de griji fara rost si fapte facute anapoda.
Simt un damf de transpiratie si basul subtil al unei melodii de la radio, acompaniat de zumzetul unui grup necunoscut de oameni.
Deschid ochii si imi vad mana care tine fara voia ei o bara din aluminiu.
Printre aburii de somn, am o revelatie: sunt in microbuz! Jalnic.
A venit faimoasa zi a culesului de struguri, fuck !
Nu este important cum a fost, este important ca a venit si pentru mine reprezinta ziua cand vara intra in hibernare, iar toamna este in apogeul puterii sale.
Da, cum spuneam, sfarsitul verii. It sucks 'cause when the season is changing, the soul and the feelings are changing too.
Vara asta ?! Vara asta a fost arhiplina, de fapt a fost un maraton sau o competitie intre bine si rau. Partile bune au surclasat partile rele, cele rele le-au surclasat pe cele bune. Rezultatul ?!  Statistic si sincer, vara s-a inrosit de fel de fel de intamplari rele. Partea mea optimista ma indruma sa spun ca a fost foarte bine. Doar Dumnezeu stie.
Vara s-a terminat si eu am ramas cu cateva lucruri:
M-am maturizat emotional, nu complet, dar evenimentele traite, m-au determinat.
Am legat prietenii, le-am strans, le-am rupt, le-am lipit cu picatura, le-am rupt iar, but who's counting; mi-am revazut multi din vechii mei prieteni, am reusit sa-i inteleg si sa invat ceva de la ei; m-am inscris la facultate, desi m-am chinuit; am fost in Italia, m-am scarbit de Italia; si alte multe evenimente de nici nu mi le aduc aminte.
Am invatat ce este Indiferenta, cum o simti pe pielea ta si cum o aplici.
Mi-am dat seama ca sunt multi oameni pe care i-am ignorat, dar ei inca tineau in cap o farama din mine si foarte putini au privit indignati nebagarea in seama din partea mea.
Mi-am dat seama cum e sa oferi, sa te zbati pentru a ajuta, dar binevointa ta sa se intoarca cu 350 km/h si sa te loveasca in cap. Mi-am dat seama ca iubirea trebuie sa fie scopul primordial in viata, dar nu trebuie sa-i dai prea multa importanta, de aceea trebuie sa ma schimb, pentru ca putini sunt cei care vor cu adevarat iubire!
Am aflat ca Vrancea e plina de locuri frumoase, locuri unice, locuri la care vrei sa te intorci.
Vara a fost un paradox. Am vrut sa ajut, am vrut sa-mi tatuez amintiri frumoase pe suflet, am vrut sa scriu pe creier motivul reintoarcerii, am vrut totul, numai ca fost indeplinit partial. Bittersweet.
Vara asta ma convins ca aici am radacinile, ca aici o sa ma intorc, ca aici o sa iubesc, ca aici o sa traiesc, ca aici o sa mor.
Scriu ultimele cuvinte fara sa ma uit la telefon, privirea fiindu-mi absorbita de valul de oboseala acumult. Trag ultimul fum, vantul incepe sa bata si inchid ochii.
Vara s-a terminat, a inceput viata.