Cand am ajuns in gara la focsani stiam ca nu mai era cale de intoarcere...
A urmat cea mai neagra perioada a vietii mele: saptamani nedormit, nemancat, pur si simplu nu imi gaseam locul, eram foarte suparat pe viata si au fost momente cand ma gandeam la gesturi extreme de a curma suferinta...
Trecand mai departe, ne sunam si ne promiteam iubirea, cautand diferite cai de a ne intlalni-o cautare disperata de a ne apropia unul de altul...
Nu am gasit-o dar ma incanta gandul ca mi-am gasit perechea...
In vara respectiva am plecat la mare sa o vad. Am vazut-o pentru cateva ore, dar am fost mult prea obosit sa ma bucur. 2 zile care s-au terminat la fel de repede cum au inceput: doua zile de oboseala intensa, regret si neputinta. A fost bine ca am revazut-o dar mi-as fi dorit sa stau mai mult cu ea...
Timp de trei ani am fost unul pentru celalalt si faceam tot ce imi statea in putere sa imi taie calea : am fost la olimpiade si concursuri cu speranta ca o voi intalni-degeaba; am incercat sa ii conving pe ai mei sa ma lase- degeaba...
O data am convins-o pe mama sa ma lase. Se anunta 3 zile mari: numai eu cu ea intr-un apartament!
Dar m-a oprit viza de pe carnetul de elev! Dumnezeu pur si simplu nu a vrut sa ne intalnim...
5 ore am stat nemiscat si am privit in gol... Lumea se misca in jurul meu, dar eu nu avem energia sa ma misc...
Am acest timp am avut prietene si chiar am incercat sa o casesc in ele - degeaba !
Am reusit sa gasesc un ragaz de liniste si un echilibru emotional atunci cand am invatat pentru olimpiada cu pretul racirii relatiei noastre...
A fost o perioada buna, dar cu gust de amaraciune...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu