Se pare ca am uitat sa iubesc, deoarece am iubit prea mult...
E ciudat, pentru ca eu tot timpul gasesc o solutia de a nu sta in apa rece a unui sentiment pentru simplu fapt ca ma degradez in interior si acel interior nu prea mai are cum sa se degradeze pentru ca au ramas doar sentimentele de empatie pentru prieteni, iubirea pentru parinti si sora si gandul ca cuiva chiar parea rau daca n-as exista, chiar daca nu m-ar cunoaste nici din vedere.
In ultimii doi ani nu pot sa-mi detasez sentimentele, sa le las in urma, sentimentele fata de o persoana ce este imposibil sa o iubesc acum, nu reusesc si asta o sa ma distruga.
Imi trebuie o pauza, una fara sa mai stiu ce este in jurul meu...
Dar se pare ca este adevarat ce se spune despre uitarea unei persoane atata timp cat esti langa ea. Chiar nu poti si e sfasietor...
Povestea mea e complicata si nimeni nu ar intelege-o, dar in acelasi timp au trecut prin ce am trecut si eu...
Un sfat pe care il dau tot timpul, dar niciodata nu-l urmez : Deschidete fata de perosana in care ai incredere pentru ca te va intelege. Eu nu am urmat niciodata acest sfat pentru simplu fapt ca am fost atent la orice vorba zisa de o persoana care mi s-a destainuit si subconstientul meu nu m-a lasat sa vorbesc pentru simplu fapt ca as putea sa fac aceleasi greseli. E gresit, dar nimeni nu a reusit sa ma faca sa-i spun tot ce este pe sufletul meu si nu va fi nimeni in stare sa ma faca...
Scopul acestui post cred ca este betia, pentru ca, sub influenta alcoolului, esti sincer si sentimentele tale sunt amplificate si daca sunt sufletul omenesc nu poate indura foarte multe suferinte, asa suntem noi oamenii....
Sper ca persoana de care am vorbit aici sa se prinda, desi de foecare data cand am scris ceva legat de aceasta persoana nu a avut niciun efect...
Sper sa nu citeasca nimeni asta pentru ca este un act de slabiciune si caracterul meu nu imi permite sa fiu slab(paradox, stiu)...
Lucrul comic este ca de fiecare cand incerc sa scriu acest sentiment de incertitudine, tristete, disperare sau,chiar, obsesie, trebuie sa omit ceva, dar asa va ramane intotdeauna, un ciot...
Nu consider a fi o slabiciune. Pur si simplu poate iti e mai usor sa te deschizi scriind, pe blog. Daca persoana careia incerci sa-i atragi atentia nu-si da seama de ce se petrece, e mare pacat. Incearca sa-ti urmezi sfatul, oricat de greu ar fi! ;)
RăspundețiȘtergere