De doua saptamani, am inceput sa vizionez serialul Vampire Diaries.Nu stiu ce ma atrage la serial. In viziunea mea, e un serial pentru fetite care inca sunt in liceu si considera ca sufera din dragoste dupa ce au stat doua zile cu cineva si relatia s-a rupt. Mi se pare un alt serial facut de americani pe principiul ne axam pe segmentul asta de adolescente neintregi la cap care la un moment dat se vor regasi in personajele serialului mentionat.
Nu spun ca este un serial rau, chiar are parti bune precum suspansul si storyline-ul incalcit care te tin in priza si confera dependenta.
Lucrul pe care l-am sustras din cele 2 sezoane si un pic este triunghiul amoros insotit de atitudinea personajelor in privinta acestuia. Povestea spune ca pe undeva prin 1860 o tipa s-a mutat intr-un oras si a fost primita de un domn si cei doi fii. Este previzibil ce-o sa se intample, dar interesant este faptul cum fata reuseste pentru o scurta durata de timp sa fie cu amandoi simultan. Poate ca este puterea aceea a lor de compelling sau poate este dragostea oarba pe care o are fiecare dintre cei doi fata de persoanjul feminin.
In fine, cand actiunea a ajuns temporal in "prezent", tipa alege pe unul dintre ei si celalalt isi da seama ca a suferit 150 si ceva de ani degeaba.
La prima vedere nu e nimic de invatat, este o simpla distractie a unei fete de a juca pe degete doi tipi pentru ca era plictisita.
Dar acest tip de distractie este la ordinea zilei pentru fetele/femeile contemporane. E un tip de distractie si un mod de a te evidentia in mai inaltele cercuri ale grupei tale de varsta. Acum cu maturizarea prematura, poti face lucrul asta de la varste fragede fara sa te intrebi de moralitatea faptei.
Aseara pe la 1 stateam cu niste colege la o cafea si una dintre ele nu putea sa-si dea seama pe cine sa aleaga dintre cei 5 care-i "faceau curte". Si nu era vorba ca ei chiar vroiau sa incerce o relatie cu fata in cauza, era vorba ca toti erau din acelasi grup de prieteni si isi bagau unul altuia bete-n roate ajungandu-se pana la stadiul de blesteme.
Poate nu sunt cel mai indreptatit sa vorbesc pentru ca poate nu am destule experiente in acel domeniu sau poate inca nu m-am trezit cu acea situatie in fata, dar unde este acel minut cand vrei sa fii sincer, cand vrei sa stii sigur sintaxa problemei si daca aceasta se va solutiona vreodata, cand vrei sa stii ca pe cine ai langa tine chiar este langa tine si nu se gandeste ca ar fi mai bine cu altcineva.
Nu sunt cel mai sincer, nu am cel mai potrivit comportament in aceste situatii, dar cred ca nu am ajuns la acel nivel de ipocrizie in care sa-mi "mananc" prietenii dintr-un motiv absurd sau doar sa-mi vad de interesul meu fara sa privesc in stanga si-n dreapta.
Acest tip de situatie nu mai este ceva neobijnuit, cum am zis, dar eu sper pentru sanatatea mea sufleteasca sa nu devina o situatie de zi-cu-zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu