Se spune ca anul 3 de liceu, clasa a XI-a este anul din liceu fara griji si asa este.
Acomodarea in liceu este completa, deja iti faci cunoscut numele si,concomitent, iti faci legaturile cu colegii, profesorii te cunosc si tu ii cunosti pe ei, cunosti liceul si, facand abstractie ca sunt clasa a XII-a, nu ai bacul sau alt gen de testare pentru a continua.
Intr-a unspea te doare la vasile de ce se poate intampla ca sigur poti remedia aproape orice.
Acum povestea mea:
Am inceput ca orice licean cu note mici, mistouri si ochii dupa fetele bune:>
Dar ambitia mi-a zis ca trebuie sa fiu cel mai bun si am actionat.
M-am bagat in tot felul de proiecte si am participat la tot felul de concursuri si , incredibil,dar adevarat, mi-au iesit toate :d .
Am stabilit premiere in liceu, si anume:
1. Am reusit sa obtin locul I la Olimpiada Interdisciplinara de Stiinte Economice- 6 materii foarte stufoase, dar cu putin noroc si sudoare pe frunte am reusit ! :"> (scuzati-ma daca am parut egocentric :-")
2. Am reusit sa obtin locul I la Concursul de planuri de afaceri "Bussiness Plan"- am impartit lauri cu Narcis, dar tot se pune :))
Am mai fost cateva premii, care au adus renume liceului, dar nu vreau sa le mentionez pentru ca nu le consider importante.
Prin lucrurile spuse mai sus NU AM VRUT SA MA LAUD, ci am vrut sa arat ca poti reusi daca iti doresti ceva cu adevarat si vreau sa fie un mesaj cu caracter obligatoriu pentru voi deoarece stiu , ca intr-o masura sau alta, va lipseste ambitia pe undeva si vreau sa va arat ca se poate si daca nu reusiti sa fiti siguri ca eu o sa va ajut cum pot.
A fost de vis anul, multe absente motivate, bani si o poveste de iubire la mijloc(si nu, nu e Mada>:p).
Daca as putea sa ma intorc cred ca as face de 10 ori mai multe chestii si nu as sta un moment sa ma relaxez pentru ca este un an cu multe oportunitati.
Si uite asa am scris si primul meu post optimist :)) va iubesc.
duminică, 24 aprilie 2011
Twelfth grade - Road to Autodestruction
Trebuie sa recunosc clasa a XII-a a inceput plina de sperante, planuri si oportunitati, organizarea balului bobocilor si alte chestii de genul acesta.
Dar oranduiala de acasa nu e aceiasi cu cea din targ si anul a luat o intorsatura ciudata :-??
Privind per ansamblu pana acum a fost bine, surprizator de bine...
Am organizat si prezentat un bal bun (nu ma laud, mi-am ascultat criticii :d), colectivul clasei noastre a reusit sa fie mai unit (multe multumiri si inimioare doamnei giurgea :x), personal am reusit sa consolidez niste relatii de prietenie ce trebuiau consolidate de mult si putin cu putin am reusit sa-mi asum o minuscula parte din materia pentru bac (da las ca merge :)) )
Dupa o parte buna, cred ca trebuie sa urmeze si o parte prosta.Zic nu! Am avut multe dezamagiri in acest an, dar cred ca partile bune merita sa claseze clasa a12a ca fiind un ideal :d
Buna, sunt Ulfi si recunosc ca nu ma ocup indeajuns de mult de chestiile ce nu le poti cumpara cu Mastercard :))
Dar oranduiala de acasa nu e aceiasi cu cea din targ si anul a luat o intorsatura ciudata :-??
Privind per ansamblu pana acum a fost bine, surprizator de bine...
Am organizat si prezentat un bal bun (nu ma laud, mi-am ascultat criticii :d), colectivul clasei noastre a reusit sa fie mai unit (multe multumiri si inimioare doamnei giurgea :x), personal am reusit sa consolidez niste relatii de prietenie ce trebuiau consolidate de mult si putin cu putin am reusit sa-mi asum o minuscula parte din materia pentru bac (da las ca merge :)) )
Dupa o parte buna, cred ca trebuie sa urmeze si o parte prosta.Zic nu! Am avut multe dezamagiri in acest an, dar cred ca partile bune merita sa claseze clasa a12a ca fiind un ideal :d
Buna, sunt Ulfi si recunosc ca nu ma ocup indeajuns de mult de chestiile ce nu le poti cumpara cu Mastercard :))
luni, 11 aprilie 2011
Love & Blood, part 3
Believe it or not, this was my inspiration for the end of my story!
Nu stiu cat de atragator a fost inceputul, dar HEY! eu spun povestea aici :))
Gata.
In postul asta voi vorbi de ultima etapa a relatiei mele cu Mada.
Totul a mers bine vreo 2 ani, relativ bine, adica aveam un prieten foarte bun care era aproape tot timpul disponibil sa pot vorbi cu el, dar partea prosta ramanand chestia cu distanta...
Daca mergea bine, cand vorbeam ne promiteam diferite chestii, visam, fabulam si ne amageam.
Si acum cred ca ar fi timpul sa vina si chestia aia care seaca fantanile si innoreaza cerul :))
Ea a cunoscut un tip si mno eu am presupus ca face cum fac eu (asta nu e imp :)) ) si nu am bagat foarte mult in seama chestia asta, avand incrdere in ea, dar la un moment dat parca simteam ca nu mai vorbim, chiar daca vorbeam din an in paste, simteam ca trecuse o vesnicie...
Si cam atunci am aflat ca ea si-a incalcat niste promisiuni(scuza-ma ca iti scot ochii) si eu nu am primit chestia asta foarte bine, chiar foarte naspa :-s
M-am enervat, cum sa nu te enervezi, da faza a fost ca nu ma puteam opri cand ma gandeam la asta eram ca tipul ala in Wanted, numai ca eu nu aveam nu stiu ce talent, eram doar nervos.
Si am continuat, certuri la telefon, am vorbit cu ea atat de urat cum n-am vorbit cu altcineva, cum prindeam ocazia sa vorbesc cu ea, ma certam si ii ziceam ca nu o s-o mai sun si ma abtineam si ma enervam iar,profitam de orice ocazie sa imi inec amarul si mult altele...
Dar dupa o vreme parca imi gasisem linistea... nu mai eram asa de furios si dorul se micsorase, trecerea timpului isi facea efectul si eu ma simteam din ce in ce mai bine :D
Adevarul este ca a fost cea mai frumoasa si cea mai urata experienta a mea si vreau sa spun ca acum ma simt mult mai bine ca am scris-o, acum chiar ca pot sa ma desprind de ea cu totul...
luni, 4 aprilie 2011
Love & Blood, part 2
Cand am ajuns in gara la focsani stiam ca nu mai era cale de intoarcere...
A urmat cea mai neagra perioada a vietii mele: saptamani nedormit, nemancat, pur si simplu nu imi gaseam locul, eram foarte suparat pe viata si au fost momente cand ma gandeam la gesturi extreme de a curma suferinta...
Trecand mai departe, ne sunam si ne promiteam iubirea, cautand diferite cai de a ne intlalni-o cautare disperata de a ne apropia unul de altul...
Nu am gasit-o dar ma incanta gandul ca mi-am gasit perechea...
In vara respectiva am plecat la mare sa o vad. Am vazut-o pentru cateva ore, dar am fost mult prea obosit sa ma bucur. 2 zile care s-au terminat la fel de repede cum au inceput: doua zile de oboseala intensa, regret si neputinta. A fost bine ca am revazut-o dar mi-as fi dorit sa stau mai mult cu ea...
Timp de trei ani am fost unul pentru celalalt si faceam tot ce imi statea in putere sa imi taie calea : am fost la olimpiade si concursuri cu speranta ca o voi intalni-degeaba; am incercat sa ii conving pe ai mei sa ma lase- degeaba...
O data am convins-o pe mama sa ma lase. Se anunta 3 zile mari: numai eu cu ea intr-un apartament!
Dar m-a oprit viza de pe carnetul de elev! Dumnezeu pur si simplu nu a vrut sa ne intalnim...
5 ore am stat nemiscat si am privit in gol... Lumea se misca in jurul meu, dar eu nu avem energia sa ma misc...
Am acest timp am avut prietene si chiar am incercat sa o casesc in ele - degeaba !
Am reusit sa gasesc un ragaz de liniste si un echilibru emotional atunci cand am invatat pentru olimpiada cu pretul racirii relatiei noastre...
A fost o perioada buna, dar cu gust de amaraciune...
A urmat cea mai neagra perioada a vietii mele: saptamani nedormit, nemancat, pur si simplu nu imi gaseam locul, eram foarte suparat pe viata si au fost momente cand ma gandeam la gesturi extreme de a curma suferinta...
Trecand mai departe, ne sunam si ne promiteam iubirea, cautand diferite cai de a ne intlalni-o cautare disperata de a ne apropia unul de altul...
Nu am gasit-o dar ma incanta gandul ca mi-am gasit perechea...
In vara respectiva am plecat la mare sa o vad. Am vazut-o pentru cateva ore, dar am fost mult prea obosit sa ma bucur. 2 zile care s-au terminat la fel de repede cum au inceput: doua zile de oboseala intensa, regret si neputinta. A fost bine ca am revazut-o dar mi-as fi dorit sa stau mai mult cu ea...
Timp de trei ani am fost unul pentru celalalt si faceam tot ce imi statea in putere sa imi taie calea : am fost la olimpiade si concursuri cu speranta ca o voi intalni-degeaba; am incercat sa ii conving pe ai mei sa ma lase- degeaba...
O data am convins-o pe mama sa ma lase. Se anunta 3 zile mari: numai eu cu ea intr-un apartament!
Dar m-a oprit viza de pe carnetul de elev! Dumnezeu pur si simplu nu a vrut sa ne intalnim...
5 ore am stat nemiscat si am privit in gol... Lumea se misca in jurul meu, dar eu nu avem energia sa ma misc...
Am acest timp am avut prietene si chiar am incercat sa o casesc in ele - degeaba !
Am reusit sa gasesc un ragaz de liniste si un echilibru emotional atunci cand am invatat pentru olimpiada cu pretul racirii relatiei noastre...
A fost o perioada buna, dar cu gust de amaraciune...
Love & Blood, part 1
Locatie: Muncel
Data: 2008
Am plecat din Focsani pentru a participa la concursul national pe teme ecologice Muncel. Am plecat cu colega mea si tatal ei. Am burdusit masina de materiale datorita obsesiei doamnei valcu de impopotona cat mai mult standul si de a oferi o prezentare cat mai stridenta oral dar si vizual.
Eu eram foarte incantat deoarece era prima mea sansa de a dovedi ca sunt un om destept si un elev cat se poate de bun.colega mea se ocupa de prezentare si eu de domeniul tehnic.
Cu chiu cu vai am ajuns si vroiam sa imi fac cat mai multi prieteni pt ca era prima mea tabara si pentru ca vroiam sa aflu cat mai multe despre concurenta.
Ne-am instalat si am inceput sa ne pregatim pentru concurs: eu amenajand standul si pregatind prezentare ppt si colega mea repetand.
Intr-un final am terminat si am zis sa merg sa arunc la cos. Eram printre singurii care jucam baschet, restul fiind pasionati de fotbal.Dezamagit de panou si teren, ma axam doar pe un joc simplu. Cu cat jucam mai mult cu cat lumea incepea sa vina sa arunce si ei, dar egoul meu nu era hranit deoarece veneau numai baieti...
Dupa un timp m-am trezit iar singur si a venit o fata langa mine care incerca sa se bage sa se joace cu mine. Eu concentrat pe minge nu eram foarte atent la ea, dar a urmat intrebarea : Ma inveti si pe mine sa arunc la cos? Increzator, am invatat-o fara a sti ca ce am facut reprezenta incipitul unui lucru foarte important.
Am aruncat la cos amandoi si nu pot uita manifestarea ei atunci cand a reusit sa dea un cos 8->. Se facea seara si ne indreptam spre camere dar ne-am reciproc ca ne vom vedea in seara urmatoare. Sufletul meu era cuprins de un sentiment de incertitudine, dar un sentiment de bine, unul nemaisimtit niciodata.
Seara am iesit si i-am vazut pe toti adunati la o banca. M-am dus si am inceput sa imi fac prieteni. Am ras de accente si de sintagme regionale(vrei sa ne-o tragem in scrangiob? :)) ) si am auzit povesti de la oameni care credeam ca nu i-as intalni niciodata.
Raul un baiat din Hunedoara a propus sa ne jucam. Am jucat Strazi si alei, Mersul piticului sau Ascunsa.
[facand o paranteza: pe ea o chema madalina si era din Alba Iulia si era si ea prezenta in acel grup, daca nu v-ati prins pana acum :d ]
Am inceput sa ne jucam ascunsea si ziceam ca asta e sansa mea sa o sarut. Totul s-a intamplat irational: ne jucam, dar ochii o cautau numai pe ea; vreo doua jocuri s-au desfasurat numai asa, dar la un moment dat am vazut-o ascunzandu-se dupa un copac si m-am dus la ea si s-a intamplat minunea \:d/, restul nu mai am ce sa mai zic pentru ca nu mi-l mai amintesc din motive evidente :d
Am petrecut foarte mult timp impreuna si ma simteam ca intr-un basm. Eram facuti unul pentru celalalt, amandoi eram foarte fericiti.
Ea a venit in tabara doar pentru distractie si intr-una din seri am decupat fluturasi si ne-am stors creierii pentru a face un stand cat mai prezentabil.
Am fost la Iasi impreuna, am mancat pate intins cu degetul, ne-am incurajat la prezentari si ne-am distrat foarte mult.
Dupa premiere a urmat petrecerea,ultima...
Sufletul imi era despartit in doua sentimente antitetice: iubire si mahnire. Am scris mesaje pe tricouri, am dansat, am glumit, ne-am sarutat pana am ramas fara saliva, dar noaptea trebuia sa se termine si pe amandoi ne-a cuprins tristetea...
Cu cat incercam sa ma incurajez si sa o incurajez, timpul se scurgea si inevitabilul urma sa se intample...
La un moment dat am urcat la mine in camera sa imi impachetez si ea a venit sa imi dea tricoul care i-l imprumutasem...
Nu pot descrie carambolul de sentimente ce erau in mine cand stateam si ma gandeam ca voi pleca si niciodata nu o voi mai vedea...
Asteptam autocarul si toti au venit sa ne luam ramas bun. Ea a incercat sa se imbarbateze, dar a izbucnit in plans si nu gaseam nicio gluma inteligenta pentru ai smulge un zambet am urcat in autocar si ii vedeam chipul plangand si ma intrebam : de ce doamne trebuie sa plecam?...
Data: 2008
Am plecat din Focsani pentru a participa la concursul national pe teme ecologice Muncel. Am plecat cu colega mea si tatal ei. Am burdusit masina de materiale datorita obsesiei doamnei valcu de impopotona cat mai mult standul si de a oferi o prezentare cat mai stridenta oral dar si vizual.
Eu eram foarte incantat deoarece era prima mea sansa de a dovedi ca sunt un om destept si un elev cat se poate de bun.colega mea se ocupa de prezentare si eu de domeniul tehnic.
Cu chiu cu vai am ajuns si vroiam sa imi fac cat mai multi prieteni pt ca era prima mea tabara si pentru ca vroiam sa aflu cat mai multe despre concurenta.
Ne-am instalat si am inceput sa ne pregatim pentru concurs: eu amenajand standul si pregatind prezentare ppt si colega mea repetand.
Intr-un final am terminat si am zis sa merg sa arunc la cos. Eram printre singurii care jucam baschet, restul fiind pasionati de fotbal.Dezamagit de panou si teren, ma axam doar pe un joc simplu. Cu cat jucam mai mult cu cat lumea incepea sa vina sa arunce si ei, dar egoul meu nu era hranit deoarece veneau numai baieti...
Dupa un timp m-am trezit iar singur si a venit o fata langa mine care incerca sa se bage sa se joace cu mine. Eu concentrat pe minge nu eram foarte atent la ea, dar a urmat intrebarea : Ma inveti si pe mine sa arunc la cos? Increzator, am invatat-o fara a sti ca ce am facut reprezenta incipitul unui lucru foarte important.
Am aruncat la cos amandoi si nu pot uita manifestarea ei atunci cand a reusit sa dea un cos 8->. Se facea seara si ne indreptam spre camere dar ne-am reciproc ca ne vom vedea in seara urmatoare. Sufletul meu era cuprins de un sentiment de incertitudine, dar un sentiment de bine, unul nemaisimtit niciodata.
Seara am iesit si i-am vazut pe toti adunati la o banca. M-am dus si am inceput sa imi fac prieteni. Am ras de accente si de sintagme regionale(vrei sa ne-o tragem in scrangiob? :)) ) si am auzit povesti de la oameni care credeam ca nu i-as intalni niciodata.
Raul un baiat din Hunedoara a propus sa ne jucam. Am jucat Strazi si alei, Mersul piticului sau Ascunsa.
[facand o paranteza: pe ea o chema madalina si era din Alba Iulia si era si ea prezenta in acel grup, daca nu v-ati prins pana acum :d ]
Am inceput sa ne jucam ascunsea si ziceam ca asta e sansa mea sa o sarut. Totul s-a intamplat irational: ne jucam, dar ochii o cautau numai pe ea; vreo doua jocuri s-au desfasurat numai asa, dar la un moment dat am vazut-o ascunzandu-se dupa un copac si m-am dus la ea si s-a intamplat minunea \:d/, restul nu mai am ce sa mai zic pentru ca nu mi-l mai amintesc din motive evidente :d
Am petrecut foarte mult timp impreuna si ma simteam ca intr-un basm. Eram facuti unul pentru celalalt, amandoi eram foarte fericiti.
Ea a venit in tabara doar pentru distractie si intr-una din seri am decupat fluturasi si ne-am stors creierii pentru a face un stand cat mai prezentabil.
Am fost la Iasi impreuna, am mancat pate intins cu degetul, ne-am incurajat la prezentari si ne-am distrat foarte mult.
Dupa premiere a urmat petrecerea,ultima...
Sufletul imi era despartit in doua sentimente antitetice: iubire si mahnire. Am scris mesaje pe tricouri, am dansat, am glumit, ne-am sarutat pana am ramas fara saliva, dar noaptea trebuia sa se termine si pe amandoi ne-a cuprins tristetea...
Cu cat incercam sa ma incurajez si sa o incurajez, timpul se scurgea si inevitabilul urma sa se intample...
La un moment dat am urcat la mine in camera sa imi impachetez si ea a venit sa imi dea tricoul care i-l imprumutasem...
Nu pot descrie carambolul de sentimente ce erau in mine cand stateam si ma gandeam ca voi pleca si niciodata nu o voi mai vedea...
Asteptam autocarul si toti au venit sa ne luam ramas bun. Ea a incercat sa se imbarbateze, dar a izbucnit in plans si nu gaseam nicio gluma inteligenta pentru ai smulge un zambet am urcat in autocar si ii vedeam chipul plangand si ma intrebam : de ce doamne trebuie sa plecam?...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)