One of these mornings

Cred ca mi-a ajuns Bucurestiul de cand n-am mai fost acasa. Se fac vreo cateva saptamani si orice vad si simt in fiecare zi ma duce cu gandul spre casa. Sigur n-o sa ma obijnuiesc cu perioadele lungi departe de casa, dar tot timpul abia astept sa ajung la mine acasa.

Am gasit o melodia de-a lui Moby care se intituleaza One of these mornings.
Este o melodie a regretului, melodia compromisului niciodata rostit, are 4 versuri melodia, dar tonul grav isi croieste drum in suflet ca lama cutitului fierbinte in unt.

Este o melodie frumoasa, trista, dar frumoasa. Nu i-am gasit un videoclip, dar din prima clipa i-am atribuit unul in mintea mea: e genul de melodie cu o persoana cu plete stand in bataia vantului, incercand sa tina in ea butoiul de pulbere din suflet care sta sa explodeze.

Este genul de ipostaza in care sufletul atinge apogeul suferintei si, din tot negrul care il pateaza, iese o fascicul de lumina reprezentand sperant.

Nebun de alb

In seara asta stateam si ma gandeam cand am ascultat melodia asta prima data. Raspunsul nu a venit si nici nu cred ca va veni. Am auzit-o in masina la un prieten si de atunci am inceput sa o ascult mai des. Desi era prima data cand o ascultam(probabil), simteam ca ii stiam deja versurile si mi-a provocat un flux ciudat de sentimente. Nu am inteles toate sentimentele provocate, vocea, versurile, negativul si-au creat o cale directa in sufletul meu si au apasat in niste locuri care credeam ca nu-mi mai sunt in suflet.

Melodia este o capodopera, din punctul meu de vedere: versurile dand pe afara de metafore, epitete si antiteze se potrivesc perfect cu vocea solistului. Patosul cu care canta si ingeniozitatea cu care potriveste negativul nu poate sa nu te miste catusi de putin.

Sincer, inteleg doar cateva metafore si nu ii pot deduce tema asa cum as vrea, dar asta este un motiv de a asculta si cunoaste melodia mai bine.

Este extraordinara melodia si imi face dor de casa, dor de ai mei, de ea...

9 mai

Ziua de 9 mai este o zi speciala din calendar. Unii si-o amintesc deoarece in 1895 s-a nascut poetul Lucian Blaga, microbistii o retin pentru ca Nicolae Dica s-a nascut in 1980 pe 9 mai. Dna. Lupu cred ca azi dimineata s-a gandit ca in 1883 s-a nascut Jose Ortega y Gasset chiar in aceasta zi, in timp ce multi dintre noi sarbatorim Ziua Europei, o zi frumoasa pentru batranul continent.

Dar lasand la o parte aceste 'funny facts' luate de pe Wikipedia, trebuie sa facem o plecaciune pentru fotbalul romanesc si sa aplaudam gloriosul eveniment din seara asta : FINALA CUPEI EUROPA LEAGUE!

Mai specific - Arena Nationala gazduieste pe 9 mai 2012 finala Cupei Europa League.

Sincer nu imi prea place fotbalul, nu am fost nici jucator, nici cunoscator al sportului rege niciodata, dar daca un meci este prilejul sa imi petrec timpul la o bere cu prietenii nu pot refuza.

Ma bucur ca am ajuns sa gazduim un eveniment de asa proportii si cred ca asta este un inceput bun pentru o schimbare economica, dar si psihologica a romanilor din Bucuresti macar. O prietena mi-a zis ca centrul Bucurestiului a fost plin de spanioli astazi.

Admir efortul autoritatilor si sper ca acest eveniment nu va fi ultimul.